Zona Buzău este una dintre zonele muntoase din Romania. Se afla in partea de Nord-Est a Munteniei, pe valea Buzaului si este situat pe drumul cel mai scurt intre Transilvania si Marea Neagra. (Calea ferata in constructie peste pasul Buzaului va usura mult transportul produselor din Transilvania catre Marea Neagra.)
Judetul Buzau se afla in partea de nord-est a Munteniei si este compus din trei unitati de relief distincte: muntii, dealurile subcarpatice si campia. Muntii, care au varfuri de la 800-1,900 metri, sunt dispusi radial si includ varfuri precum Ciucasul, Siriul si Penteleu. Dealurile subcarpatice sunt formate din pinteni de gresie dura si au bazine lungi de depresiune. Câmpia este neteda si extinsa, cu vai mai accentuate doar in apropierea dealurilor.
Buzăul are o climă de munte, cu temperaturi medii de vară sub 18 grade Celsius, care cresc treptat spre câmpie, ajungând la peste 22 de grade. Ploile nu sunt prea frecvente în munți, iar în sudul județului, unde clima este de stepa, ploile sunt foarte rare. Toate apele din munți și Subcarpați din județ, cum ar fi Bâscele, Slanicul și Niscovul, se scurg în râul Buzau, în timp ce alte râuri care ies din marginea înaltă a dealurilor se usucă în timpul verii.
Județul Buzau se află în partea de nord-est a Munteniei și este situat pe valea râului Buzau. În bazinul Bâscelor se găsesc încă păduri de brazi și molidi, în timp ce în bazinul Buzaului predomină fagetele. În zona cuprinsă între genunchiul Buzaului și câmpia rămâne acoperită de stejari. Cotul Subcarpaților oferă un habitat pentru plante mediteraneene, precum migdalii și curpenul. În câmpie domnește steppa, acum înlocuită în mare parte de culturi cerealiere. La marginea nordică a acestei stepe se găsește cea mai sudică fâșie de cernoziom adevărat din România. Pe scurgerile sărate coborâte din dealuri se găsesc asociații halofile, iar pe dunele din sudul județului, asociații de arenacee.
În zona munților se află izvoarele termale renumite din Siriu; cele mai importante resurse minerale sunt cele de sare în masive, în special în valea Slanicului, lignitul în partea exterioară a Subcarpaților și petrolul (Arbanasi, Pâclele, Monteoru).