Brașovul este un județ din România, situat în sud estul Transilvaniei, pe cursul râului Olt, înăuntrul arcului carpatic. El conține ținuturile istorice Țara Bârsei (Depresiunea Curburii Carpatice ), Țara Făgărașului (denumită uneori și Țara Oltului) și o porțiune din Pământul crăiesc (Ținutul Sașilor). Se învecinează cu județele : Harghita – la nord, Mureș – la nord-vest, Sibiu – la vest, Argeș – la sud-vest, Prahova și Dâmbovița – la sud, Buzău – la sud-est și Covasna la est.
Județul Brașov are o suprafață de 5.363 km² și o populația de 628.643 locuitori. Relieful este neregulat și crește în înălțime de la nord la sud. Cuprinsul întregului teritoriu este traversat de o rețea de râuri formată din Olt și afluenții săi – Timiş, Ghimbăşel, Bârsa, Homorodu Mare şi Şercaia. În componența resurselor de apă ale județului intră și lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului (Urlea şi Podragu) şi lacurile artificiale.
Orașul reședință de județ este municipiul Brașov care are o suprafață de 267,32 km² și o populație de 253 200 locuitori.
Mărturiile arheologice au revelat urme de locuire din epoca de piatră și din perioada geto-dacică. Deși nu există nici un document sau izvor care să certifice acest lucru, se consideră că piatra de temelie a Brașovului a fost pusă în 1203.
În anul 1211, numele apare sub forma de Borza , într-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea. Prima atestare documentară a Brașovului este din 1234, în Catalogus Ninivensis, unde figurează numele de Corona.
În 1364 primește dreptul de a organiza târguri săptămânale și anuale, iar Brașovul devine unul dintre cei mai însemnați parteneri comerciali ai Țării Românești.
În 1495 este atestată prima școală românească, fapt care va transforma Brașovul într-un centru cultural de referință.
În ceea ce privește potențialul turistic, Brașovul are o gamă variată de oferte: de la obiectivele naturale (rezervații naturale, monumente ale naturii), obiective istorice, arheologice și sporturi de iarnă.