Ilfov este cel mai mic județ din România și se află în Câmpia Română. Vecinii săi sunt județele Ialomița la est, Buzău, Prahova și Dambovita la nord, Teleorman la vest și fluviul Dunăre la sud. Acesta ocupă o suprafață de 8.225 km², fiind al cincilea ca mărime din România în 1972. Însă, nouă ani mai târziu, acesta a fost redus la o unitate teritorial-administrativă care înconjoară zona capitalei și numit Sectorul Agricol Ilfov.

În 1997, legea nr. 50/97 a schimbat denumirea Sectorul Agricol Ilfov înapoi la denumirea veche de Județul Ilfov, dar dimensiunile sale nu au revenit la cele dinainte de 1972. Acesta include 34 de așezări rurale și opt orașe: Buftea (care este reședința oficială, deși administrația are sediul în București), Otopeni, Voluntari, Bragadiru, Chitila, Măgurele, Popești-Leordeni, Pantelimon, cu o suprafața de peste 1.593 km².

Județul Ilfov este situat în regiunea de sud-est, chiar în centrul Câmpiei Române, lângă București. Coordinatele sale geografice sunt 44°17’ – 44°46’ latitudine nordică și 25°52’ – 26°27’ longitudine estică. Județul este învecinit cu județele Prahova (la nord), Dâmbovița (la vest), Giurgiu (la sud-vest) și Ialomița și Călărași (la est). Clima este temperat-continentală cu o medie anuală a precipitațiilor de 460-500 mm. Râurile importante din zona sunt Dâmbovița și Colentina (care furnizează apă orașului Buftea), iar lacurile importante sunt Cernica, Snagov și Căldărușani în partea nordică a județului. Râul Ialomița împreună cu afluentul său Gruiu traversează și ei județul.

Existența umană pe teritoriul județului Ilfov, în special în Căldărușani, Glina și Chiajna, a fost evidentiată prin descoperirile arheologice care datează din perioada paleolitică și neolitică. Vestigiile dacice descoperite în Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru sunt dovada prezenței continue a daco-romanilor în zonă. Acestea au format Principatul Țara Românească prin unirea cnezatelor și voievodatelor în secolele XII-XIV. Multe așezări și orașe au fost întemeiate în secolul XIV și au supraviețuit până în prezent, cum ar fi Snagov, Chitila, Afumați sau Tâncăbești. Numele “Ilfov” a fost menționat pentru prima dată într-un act de donație din 1482 al domnitorului Vlad Călugărul către Mănăstirea Snagov.